Îndemn patriotic. Vizitați Cazinoul și Muzeul Trenulețelor din Sinaia!

Dacă ajungeți iar și iar prin Sinaia, poate cumva neavând bani să urcați sus la cotă sau poate prea obosiți să mai schiați, să vă dați cu sania (ferea băăă, că vin!), sau poate prea sătui de Castelul Peleș și de mâncarea prea grețoasă gătită în restaurantele prezente peste tot, faceți ca mine cu gând de plimbare prin aerul rece al iernii. Iar dacă vizita voastră se face în orice alt anotimp, oricum nu pregetați să vizitați Cazinoul și Muzeul Trenulețelor, două micuțe obiective de văzut cu ochiul la pas, dar care, prin informațiile acumulate pot aduce o îmbunătățire considerabilă culturii voastre generale.

 

 

Informații de prin auzite și reținute: este situat în parcul Dimitrie Ghica fiind construit la inițiativa lui Carol I. Construcția a început în anul 1911 și a fost terminată un an mai târziu, Cazinoul fiind inaugurat din 5 iulie 1912. Închis temporar, printr-un decret regal, în timpul celui de al doilea război balcanic, va fi reinaugurat în 1913, printr-un concert al tânărului, pe atunci, genial violonist român George Enescu.

În Cazinoul din Sinaia se intră doar în grupuri organizate începând cu 10:30 și terminând la 16:30, cu mențiunea turului ce durează cam 1 oră și juma. Calculați! Prețurile le găsiți pe internet, dar pentru o persoană normală, fără a fi pensionar care are reducere, fără a fi într-un grup căruia să i se acorde discount, prețul este de 15 lei. Ghidul, o tipă foarte volubilă perfect cunoscătoare a istoriei clădirii, ceea ce era de așteptat, ne-a purtat explicându-ne detaliat despre Sala de Teatru, prin Sala Oglinzilor, Cabinetul Verde, Sala Baccara, prin Sala Prințul Dimitrie Ghica. Cum era de

Când urci respirând muntele

Rece. Vânt. Te-ai hotărât așa dintr-o dată, până acum speriat de iarna ce te-a ținut pe lângă casă, să o iei razna pe munte. Te gândești la nenorociri, cum vii frumos cu prăpastia în cap, cum îți alunecă viața printre brazi cu oprire bruscă într-unul dintre ei, cum te pierzi prin aerul rarefiat de natură și să nu mai apuci a simți gustul vinului fiert cu scorțișoară și două felii de portocală adăugate. Te echipezi corespunzător vârstei ca să nu tremuri pe cărări de munte, tu și albul iernii prieteni. Pleci fără să privești în urmă, doar din când în când la consoarta care-ți calcă fidelă pe urme, sufli sacadat ultimii stropi de alcool pe care i-ai băut cu nesaț aseară, miroși aerul ce-ți zboară pe la urechi, pe la gât, pe la mustățile înghețate. Urci.

Când urci numărându-ți pașii în ritmul muzicii imaginare pe care ți-o fredonezi a încurajare, sau gândindu-te aiurea la vara îndepărtată cu mirosul ierbii luând locul frigului prezent în oasele naturii, simți persistent respirația nărăvașă ce tinde ți-o ia razna din piept cu furie. Oprindu-te rezemat de un brad pentru a-ți domoli galopul, o tragi de hățuri în repetate rânduri domolind-o încet, încet. O amigdală

Hrana porcilor într-un spital din provincie

Într-un spital din România se fac investiții serioase așa cum și-a plănuit stăpânul județului la investitură, se modernizează UPU jos pălăria, se trag țevi cu ajutorul unei multinaționale ( ai dracu capitaliști! ), se modernizează secții la foc automat sau urmează, se schimbă managerii cei vechi, cei plecați după nerealizarea interesului, cu alții noi, dar mult mai incompetenți, totul într-o furtună mediatică pozitivă politic. S-au făcut investiții și la bucătărie, își șoptesc în barbă doi gândaci ce umblă liberi pe după un dulap din inox. Se trag poze în bucătăria spitalului de către ziariști specializați în laude sensibile să mănânce și gura lor ceva, se iau poziții ideale cu soarele în spatele camerelor ce trag bliț după bliț, se fac elogii reciproce între bucătăresele solide și politicienii zâmbitori, se gustă dintr-un fel de mâncare cumpărat de la un restaurant din apropiere ( impresia artistică ), ca apoi, după plecarea boșilor la câteva săptămâni distanță, cazații fără voia lor în saloanele spitalului să mănânce hrana porcilor din troacă.

Vine Jimmy și le trage un cadru ustensilelor în care li se servește bolnavilor cina. Dezastru de imagine pentru bucătăria spitalului, loc unde, la inaugurarea dotării cu echipament modern proaspăt achiziționat, mai să i se ridice o statuie politicianului care avusese inițiativa, bună de altfel, de a acorda o atenție deosebită spitalului județean. Două căldări cu ceai și o tavă cu orez neacoperit, gata pentru a fi oferite pacienților cu deosebită considerație în bătaie de joc. O muscă ce stătea liberă pe o țeavă de calorifer îndrăznește să pună o întrebare. Șefu, șefu, pe lângă toate investițiile alea anunțate cu mare fast care se vor face, treceți și un cărucior, ceva tăvi noi nouțe, echipament de dus mâncarea la gură, toate din inox, tăticul spitalului în care îmi fac veacul eu și cu neamul meu? Da?

Meseria de întreținut e la modă

Sunt cel mai bun dintre cei mai buni, am făcut liceul la seral și facultatea la fără frecvență cu specializare în master pe domeniul respectiv, am lucrat câțiva ani prin Germania într-o companie uninațională stabilă pe piață cam de 65 de ani. Se plătea bine, n-am ce zice, dar ca fiecare companie trecută prin viață și pe piață, mă mai ținea peste program, îmi mai dădea nemotivat, ba îmi tăia din și din salariu când eram neascultător. Așa că, mi-am dat demisia. Am fost căutat, ademenit cu o mașină nou nouță, ba chiar cu o excursie erotică pe o insulă pustie. Eu și ea. N-am acceptat.

Și-am plecat în Anglia printre nobile firme, simandicoase companii conservatoare care nu angajau pe oricine, până când, văzându-mă într-o seară dezbrăcat la bustul gol cum dădeam jos faianța dintr-un apartament, una dintre ele să mă angajeze pe loc. Munceam numai noaptea. Trăgeam ca nebunul. Îmi desfășuram activitatea într-o căsuță de la țară a mamei patronului, cam veche hoașca, dar la salariul pe care mi-l oferea și la luxul pe care îl aveam la dispoziție, era perfect. Munceam cu ochii închiși.

Politicianul cu ceafa lată

Mâncați futu-vă-n gură! Haliți! Băgați în voi! De ce scriu toate astea? Am văzut poza unui politician de pe vremea când era tânăr absolvent magna cum laude al titlului de pupincurist începător pe aripi de bunăstare socialistă. Ura! Ura! Ura! Iliescu, Iliescu!, se auzea seara printre vecini repetând lozinci comuniste. Un subțirel aspirant la mâncat că..t cu ambele mâini, simpatic tras prin inel doritor de tot ce însemnă interes personal bine poziționat și stratificat în viitor, ucenic al politicii ce se va dori peste ani artistă în furat, manipulat, și apoi, într-un final, arestat.

Dar să revin. Din anii aceia glorioși ai tinereții valuri, când greutatea politicianului era la nivel de Ana Cosânzeana cu tot cu Făt Frumos pe ea, până în ziua de azi când tona de grăsime a burdihanului depășește lejer capacitatea lui de bun simț, conțopistul aprobator de legi s-a transformat cu anii fără a se mai recunoaște el însuși în oglindă. Ceafa lui lată a luat amploare și bulgarii fiind invidioși pe el, gușa i s-a făcut imensă mai să se unească cu țâțele babei Frusinica, cea care spărgea cu pieptu-i generos

Poziții sexuale pentru ca sexul să dureze mai mult

Titlul este preluat de pe burtiera unui post de televiziune care, lipsit de inspirație în a mai găsi știri false, a dat-o iremediabil pe sex. Ce se vinde cel mai bine când angajații tăi nu mai vin cu fantasme și povești de adormit fraierii care nu gândesc? Sexul. Așa că, s-a răsfoit în draci Decameronul al lui Boccaccio, s-a mai vizionat de câteva ori filmul Cinzeci de umbre ale lui Grey fu..cio..l, ca apoi, după o ședință interdepartamentală în care poftele curgeau de-a valma printre birouri și unde imaginația o luase razna printre oamenii de televiziune, să se încingă treaba într-o debandadă totală.

Redactorul de la știri, un mascul pur și sânge pe pereți, deja o luase la măciuci pe tipa de la machiaj într-o poziție demnă de invidiat în lumea televiziunii. Nici nu vă imaginați în ce postură o pusese pe biata fată care zbiera în gura mare: push, push, nenorocitule, push! Bucata aia bună de la scenografie, aia mai simandicoasă raw-vegană până în străfundurile ființei ei, și cu o altă tipă de la costume, asta mare halitoare de bărbați, al 5-lea ducându-se mâncând televiziunea unde a văzut cu ochii, îl dezbrăcaseră pe reporterul din departamentul sport. Îl băteau la curul gol cu cablul unei camere de filmat, strigându-i printr-o portavoce mobilă să se miște natural și nu în reluare.

Te-ai trezit cu fundul în sus? Ascultă metal dimineața!

Mai este câte o zi d-asta nasoală când te ridici din pat având cheful pierdut printr-un vis d-ăla urât cu de toate amestecat, când arunci chiorâșul de ochi către ceasul ăla nemernic ce sună în draci pe noptieră, ca apoi, să te întinzi către patru puncte cardinale revărsând către ziua ce dă să înceapă mai tot ce îți vine în minte numai de bine. Cu ghilimelele de rigoare.

Îți târșii pașii prin camera orbecăind lucrurile din casă de-a valma prin cerebelu-ți rătăcit prin întuneric, cauți întrerupătorul pipăind peretele, ca dintr-o dată, pac. Să ți reverse în pupile ditamai lumina nehalită. Băga-mi-aș, îți zici murmurând din buze nedorind să deranjezi vecinii care mai dorm încă, norocoșii de ei.

O iei razna către baie unde sari anumite lucruri ce trebuie descrise, dar nu o faci de băiat civilizat ce ești, te răcorești cu niscai apă înghețată, cu gândul că ea, benefica, te va trezi din amorțeală. Simți aroma cafelei cum te atrage plutind prin casă. Ș

Senatorul Lege Strâmbă

Mă recomand. Sunt senatorul Lege Strâmbă, am cinci case în București, trei imobile pe coasta mării moștenire de la mama, textilistă la APACA, am patru căsoaie la munte lăsate cu gură de moarte de mătușica din partea tatei, sărăcuța, c-a strâns ban pe ban ca femeie de serviciu la școala 310. Am un buncăr în Sectorul Agricol Ilfov pe care îl țin pentru a-mi depozita colecția de tablouri cadou de la bunicul, ăl de a lucrat la CAP în perioada comunismului, și posed trei apartamente confort unu cu plus în centrul orașului, amărâte vai de ele, 200 metri pătrați fiecare.

Am mii de hectare de teren arabil pentru a-mi cultiva interesul pentru cânepă și alte plante medicinal halucinogene. Dețin, fără să știu câte, bijuteriile soției pentru care am muncit din greu cerșind în dreapta și-n stânga sponsorizări de la diverși binevoitori. Toate ale mele, dar în acte pe numele soacră-mi. Nu se vede, dar vă fac cu ochiul, v-ați prins!?

Nu am unde să locuiesc pe perioada mandatului, asa că, am dreptul la cazare gratuită într-un hotel de lux cu jacuzzi și amantă încorporată. O să-l plătiți voi, amărăștenilor! Pentru că obrazul meu este gros ca șoriciul porcului ăl bătrân pe care evitați să-l cumpărați iarna de sărbători. Mă gândesc doar la burdihanul meu nesătul,

Top 5 zodii mincinoase ale bărbatului

Dacă v-ați luat după titlu și n-ați intrat în profunzimea articolului, înseamnă că v-ați înșelat amarnic. De ce? Pentru simplul fapt știut de toată lumea, de la istorici, până la sociologi, de la astrologi, până la psihologi, cum că bărbatul nu minte. Totuși, pentru a face pe placul câtorva doamne care sunt convinse că sunt mințite la zi lumină, crepuscul infinit, noapte îndelungată, am să descriu aici, după lungi și obositoare documentări, după povești la băute cu băieții, primele 5 zodii mincinoase ale bărbatului. Nu le-aș enumera, dar sunt strâns cu ușa indignărilor generale aparținătoare femeilor parazitate de lipsa încrederii și sincerității, dar și din cauza faptului că sunt pus la zidul jurămintelor neonorate, minciunilor sfruntate și adevărurilor nespuse. O să mă sacrific în numele bărbaților ca un pionier în domeniu ce mi-am dorit întotdeauna să fiu. Dacă o să fiu