Unde dracu’ ești tu, vară?

Ninge, ninge, frig e tare, e frumos pentru copii, pentru mine moș bătrân, iacă cum reumatismul doare.

Ninge, ninge, orașu-i trist, pentru copii bucurie mare, greierului violonist, ca și mie, i-e răcoare.

Ninge, ninge, ce-ntuneric, cei mai mici la săniuș, pentru mine ger puternic, în oase-mi intră acuș, acuș.

Ninge, ninge, uite c-a ieșit tiptil la scară, însoțit de furnicuțe ce îi zice cu ocară, ca să-i dea a rugăminte către mine din arcuș.

Ninge, ninge, silă mi-e, vară lungă cu căldură, unde dracu’ umbli tu?

Băi, bulache, aseară au dansat niște mămici cu ai lor copii în brațe! Le arestezi?

La lumina întunericului, nino, nino, mașina unui trust ce rimează cu că…t se apropie în viteză de locul în care se filmează o emisiune de divertisment a unui post dușman. Frânează brusc oprită parcă de un zid invizibil. Sunt tranșee, șoptește șoferul către singurul pasager care aștepta de nerăbdare să-și înceapă misiunea murdară. Până aici vă pot aduce, îi mai zise șoferul, nu înainte de a a-i ura baftă lungă stil șpagat între două scaune de sufragerie.

Individul, după mers, după port, un idiot, coboară din mașină cu ochii în cruciș și cu limba încă în curul patronului său. Speriat de fantomele emisiunii sale care rezonează la miezul nopții cu minți înguste, vederi strâmte, gânduri limitate, se retrage strategic după un colț de clădire care îi servea drept ascunziș. De fapt, era o gaură de șarpe.

Își verifică echipamentul de luptă. Face un pipi mic. Este dotat….cu arme de ultimă generație. Nu la ce vă gândiți voi. Praștia pe care o uitase într-un sertar uitat de ani, o invizibilă dotată cu elasticul scos de la chiloții lui de adolescent, fusta mă-sii protectivă încă, perechea de cătușe pe care o folosește noaptea după emisiune pentru a fi siluit de prostiile din capul lui. Își trage pe moacă o șosetă ruptă care

De câte ori poate ierta o femeie?

Ce întrebare sărită de pe fix își pune cineva pe un blog! Cum adică? De câte ori poate ierta o femeie? Suntem în secolul 21, frățiuer! În primul rând, femeia n-are cum să ierte, pentru că ea nu este nici urmașa lui Galadriel  pe pământ, nici mama lui Arsenie, nici sora vitregă a Angelicăi din Tunari. În al doilea rând, nu are ce și pe cine. Bărbatul a fost domesticit acum ceva timp, încet, încet, ba cu o noapte de amor medievală, ba cu te aștept de la război să vii, ba cu o prăjitură pentru pofta lui nebună venind de la serviciu obosit. Ca apoi, să vină nucleara timpurilor moderne învățată în timp, cea dezvoltată ca tactică de  dresaj. Te descalț iubițel? Ți-e foame cocoșel?  Mumumu, nu o iubești tu pe fetița taa?

Poate femeilor să li scuze mijloacele prin care au pus stăpânire pe lumea asta, pe sufletele bărbaților odată îmbelșugate de viață, pe corpul și pe timpul ce le-au fost odată libere sortite de la natură. A fost acum mii de ani un mascul. Era stăpânul munților sălbatici unde vânatul era ucis cu sulița ascuțită direct în grumaz, era războinicul neînfricat

Se încălzesc motoarele pentru 8 Martie. Brm, brmmmm!

Se aude și la voi? Eram sigur. Se încălzesc motoarele pentru 8 Martie. Pregătirile sunt în toi pe ultima sută de metri de dinaintea marii curse de anduranță ce se va lăsa grea pe pistele de dans ale restaurantelor patriei. Se verifică senzorii și servomotoarele ce monitorizează și controlează toate aspectele ce țin de funcționarea corectă a rochiei de seară, se controlează rotațiile pe minut ale motoarelor primite cadou de la soți, se examinează cauciucurile pentru o anduranță normală a picioarelor ce vor fi mai târziu obosite. Bat tobele. Cântă trompetele.

Cum motoarele mașinilor sunt proiectate să aibă performanțe maxime și strict din cauza aceasta nu se așteaptă să reziste mai mult de 2 ore de dans, băute și mâncate la capacitate maximă, se preconizează un pit-stop binefăcător pentru schimbarea gumelor din picioare, ajustării mecanice a machiajului, relaxatul cu un șervețel

Ieri au început să cadă zeci de bărbați pe stradă

Am ieșit pe casa scării să plec la muncă, am încuiat ușa la zgomot domol ca să nu trezesc lumea ce dormea încă, am făcut trei pași măsurați către ușă cu scosul capului în ger afară, când, de după un colț apropiat de balcon, aud un mormăit. Fricos de fire, îmi scuip de trei ori pe sub geaca de iarnă, îndreptându-mi pașii într-acolo. Un bărbat cam la 30 de ani, gelat părul prelată pe cap, parfumat de băgat gerul în boală, cu un buchet mare de trandafiri roșii lângă el, dormea cu sforăituri multiple. Probabil săgeata lui Cupidon trecuse la distanță mare de prietena lui, de-l determinase să cadă așa de rău pradă deznădejdii.

Când să-l zgâlțâi de rever, nu știu cum mama naibii mi-am aruncat ochii câțiva metri mai încolo, tocmai atunci zărind alți doi bărbați căzuți în zăpadă, unul cu fața în jos cu o sticlă de șampanie goală lângă el, iar altul, într-o poziție nefirească de fugă lăcrimând a durere. Am alergat către acesta din urmă pentru a-i șterge incolorele de pe obraji, dar îi înghețaseră în neputința mea strigată la cer. Ce s-a întâmplat de a început să cadă cu bărbați pe stradă?, a fost prima întrebare pe care mi-am pus-o mirat. Când încă îmi mai căutam răspunsul, ajutați-mă și voi, vă rog, am auzit țipete de durere venind parcă din văzduhul cartierului. Mamăăăă!

Tristă iarnă

Prin gerul de dimineață mi-am lăsat iubirea,

Pașii mei grăbiți în ceață au pierdut-o întristată,

N-am dorit ca-n astă iarnă recele-i nefericirea,

Abătut purtat de vânt privirea-mi debusolată.

 

M-am întors prin gânduri și-am găsit-o în zăpadă,

Cu mâinile-i tremurânde și lacrimile-i înghețate,

Chipul i l-am mângâiat cu fulgi începuți să cadă,

Noi singuri îmbrățișați printr-a lumii pustietate.

 

Tu furi de la locul de muncă?

Întotdeauna ne-am simțit neam prost când am băgat în buzunar pixul dat de la muncă, ăla oferit de stat ca utilizare în scopuri de serviciu, mai mereu am fost lacomi când a fost vorba sa ducem acasă pe ascuns un bun necuvenit, la fel atunci când reușeam să băgăm la sacoșă indiferent ce, de furăciune să fie. Era acea satisfacție sufletească care ne încânta negurile sufletelor, bucuroși fiind că reușeam să-l furam pe Ceaușescu. De fapt, furam de la noi. Nu știam pe atunci.

Din păcate, meteahna aceasta ne-a rămas și după ce oropsitul s-a dus pe tărâmuri neumblate, defectul imprimându-se în caracterele noastre fără a reuși de-a lungul anilor să ne debarasăm de el. Recunosc, au fost timpuri în România în care fiecare dintre noi a furat la capul gol fără a se gândi câtuși de puțin la consecințe, au fost vremuri când statul acoperea ce am sustras fără a ne trage la răspundere câtuși

Pesedist te-a făcut mă-ta șarlatan numele tău

pesedist te-a făcut tac-tu furăcios cum altu’ nu-i,

n-ai tu treabă ce mai furi de-ai furat numele lui,

du-te dracu de țăran ce mai furi și de la mine,

fură tac-tu, fură mă-ta, furi și tu și tot mai ține.

 

pesedist te-a făcut mă-ta șarlatan numele tău,

îți vrei neamul cap de listă nu ți-e frică de bulău,

milioanele ce sună contul tău e gras ca tac-tu,

este averea voastră spartă mă-ta a fugit cu altu’

 

este un fel de tragedie pentru noi nu pentru tine,

astă țară răzvrătită nici prin gând nu-ți aparține,

suge-o trist cum îți stă bine pe la 22 în noapte,

noi suntem încă aici să ți-o tragem pe la spate.

Tu ce ai vrea să-ți cumperi de la sh?

Tot aud în jurul meu o vorbă spusă cu adevărată încântare, nu de la amărăștenii orașului care ar fi îndreptățiți s-o spună, ci de la oameni ca mine, ca tine, ca el, oamenii din clasa de mijloc, bașca de la câțiva cu posibilități financiare extravagante. Băi, știi, a adus marfă la sh-ul de pe colț, marfă aproape nouă care merită purtată fără urmă de miștocăreală. Să vezi lucruri de calitate cu eticheta firmei aproape intactă!, îmi spune șoptind un amic, ca și cum un cineva ne urmărea convorbirea din umbră. Îi spun părerea despre arta îmbrăcatului, îi descriu în două fraze opinia mea despre hainele second hand, despre lucrurile din bazar, de prin Europa aduse, pe care le-am purtat întotdeauna cu deosebită