Cum se mențin oamenii tineri ? Mi-a spus o vrabiuță în dimineața asta

Mă plimbam acum câteva ore prin parc, dimineață fiind în zorii soarelui răsare, doar eu dornic de a-mi încărca bateriile deja mirosind a încinse de viață. Nu sunt duracell, din fericire ! Îmi târâiam pașii, eu și încă doi pensionari ce discutau aprins pe tema meciului de aseară, eu și măturătorii ce dădeau repetitiv mătura pe asfaltul ud. Ce poți să observi într-un parc în care doar pescărușii țipă zburând în cercuri deasupra apei în căutare de hrană ? Ce poți să admiri dimineața pe alei, când doar foșnetul pomilor și bucuria florilor te înconjoară ?

Ai tendința de a deveni sentimental. Normal ! Nu tu un privit de fund mămică tânără cu dotare, nu tu câteva eleve majore, a se ține cont, care să chiulească de la ore, nimic de genul care să ma scoată din contemplarea primăverii. Asa că, în lipsă de altceva, privindu-i pe cei doi bătrânei pe care îi cunoșteam de altfel, mi-a sărit în ochi o întrebare. Nu m-a orbit, stați liniștiți ! Doar purtam ochelarii de soare, Ray

Nu este greu să te faci de c…t

Patru tipi, cică suporteri ai naționalei, intrară degajați pe stadion pentru a urmări meciul de fotbal. N-au petarde, fumigene, nici măcar o brichetă mai de doamne ajută pe care s-o arunce în capul arbitrului. Este meci amical, așa că, nu se merită ! Au băut din timp câte o bere rece luată la pachet, doua chiar, asta doar pentru a avea glasuri melodioase în a se auzi clar la intonarea imnului național. Deșteaptă-te române poate fi înțeles și la propriu, și la figurat. Nu-l știu pe de rost, nici măcar prima strofă, dar ce ?, nu este ăsta un inconvenient, fiindcă o pot zice pe melodie doar cu la, la și la, pierdute în alte zeci de mii de glasuri.

Sunt patrioți. Se vede clar pe ei purtând la gât fularele unei echipe de club din România. Dar ce se întâmplă ?, întrebă unul dintre atunci când crainicul

Despre cum un bunic își ducea nepoata pe bicicletă către școală

Cu pernuța legată strâns cu sfoară de cânepă, bine ancorată de bicicletă cu mult devotament, bătrânul își aștepta nepoata să se trezească. Fuma liniștit sub roua dimineții, așa cum făcea în fiecare zi după un program bine stabilit de ani. Nu de mulți. Povestea părinților ei plecați la muncă prin străinătățiuri fusese abandonată prin mintea lui răvășită de timp. Uitase. Chemarea femeii, hai, mă, s-a trezit fata !, îl scoase din amorțeală bătrâneții cu pași grăbiți spre camera nepoatei. Avea pe pervazul ferestrei la îndemână un pahar de lapte pentru diminuarea mirosului de tutun. Asa citise el pe undeva. Din bucătărie venea miros de pâine prăjită. Ajunse lângă lumina ochilor lui anticipând momentul în care bunica își ghidușa mâinile pe sub pilota imprimată

Nu cred că este diferență între o pipiță clasică și o filozofie de domnișoară extravagantă

Când am văzut-o prima oară în lateralul meu la ales de cartofi, am avut intenția să-i spun la ureche. Ai greșit produsul, faaaată! Doar ce discutase despre ceapă cu părinții ei pentru a o pune în coșul metalic pe care-l împingea cu interes. Mai alături puțin, te rog, ceapa este mai alături în dreapta ta!, i-am șoptit în gând cu scopul evident de a o ajuta. Avea nevoie. Cu ochelarii de soare la ochi ai întotdeauna tendința de a o lua-o pe cărări de supermarket.

M-am așezat strategic într-o parte, rezemat de căruț, privind-o cum se descurcă la cumpărături cu geanta ținută în cioc de rață, cu telefonul în mână cu ecranul în sus, a se ține cont, și, cum am zis, cu sculele ei de ochelari la ochi. Era frumușică, nu zic nu! Apoi, i-am privit pe părinții ei. Oameni simpli, cred că de pe la

Pastila de Duminică- În frig la țigară

Frig afară, ploaie tristă, pomi cu crengile la pământ, eu cu un ochi plângând, de la vânt. Iată-n fața cafenelei colo la o masă stând, trei femei ce-și țineau țigara-n gură tremurând. Nu erau profesioniste se vedeau de la distanță fumegând, doar că le plăcea să facă fițe tot vorbind și discutând, despre verzile uscate, afectate.

Cred că le-am privit într-una, chiar mi le-am imaginat

Ce trebuie să spună femeia în timpul sexului ca să-l înnebunească pe bărbat?

Păi nu știu ce să zic!  Eram cu un amic într-un bar relaxându-ne cu o o bere rece după o săptămână de muncă grea, când, ni s-a ivit ochilor știrea de importanță națională postată de un ziar de can și iar can. Ce trebuie să spună femeia în timpului sexului ca să-l înnebunească pe bărbat?, cam așa suna titlul din ziar. Noi, pudici de felul nostru, fiindu-ne rușine să vorbim de așa ceva, am fi vrut să ducem discuția către un subiect mai elevat, mai pe stilul nostru de contemporani cu Poptămaș. Cine a mai auzit de bărbați vorbind porcos de femei? Acum pe seriozitate zisă.

Din păcate, la masă ni s-a alăturat un alt amic care băuse înainte pe undeva prin alt anturaj, și care avea chef de miștocăreală având ca

Europa este o târfă civilizată

Toată lumea o știe pe Europa cea cu vino-ncoa’. Este aia care locuiește în cartierul rezidențial ridicat din propriile puteri numai de ea chiar în mijlocul lumii. Aia potent financiară ce a asuprit băștinașii Lumii Vechi în toate felurile posibile, asta doar pentru satisfacerea poftelor ei teritoriale. Era tânără pe atunci. O tipă emancipată în secole de progres, o doamnă a cărei portret fizic era estompat de spiritualitatea ce o definea, burgheză dintr-o bucată căreia îi plăceau cuceririle și supunerile fără a avea milă de nimeni.

Era frumoasă, dar imprevizibilă. O femeie distins grațioasă cu surâs blând, ce trăia doar pentru a ocupa din ce în ce mai mult noi întinderi de

Bărbaților de vârsta mea cu dedicație

Vă uitați întrebători dacă ați îmbătrânit cumva atunci când vă priviți în oglindă ? Vă uitați atent la orice fir de păr alb apărut, ridurile expresive ce dau tonalitate chipului vostru sau fizionomia feței mai dură odată cu trecerea anilor ? Sunteți nedumeriți ? Vă apropiați de ea și vă ziceți în gând încurajator, gura are încă aceleași linii senzuale, ochii sunt la fel de vii în culoarea lor, viața arde încă nerăbdătoare pe chipul vostru. Sunteți convinși ?

Nu credeți că îmbătrâniți ! Atâta timp cât vă simțiți bine în pielea voastră, atâta timp cât sunteți dornici și vreți să simțiți adierea vântului în aventură sau razele soarelui în distracție, iubiți pătimaș viața la maxim. Nu îmbătrâniți, doar vă ofiliți ! Ca florile.

Și tot uitându-mă în oglindă apăsat, mi-a trecut încurajându-mă. Păi ce ? Mă las așa ușor la ani ? Mi-am adus aminte c-am citit despre masculinitatea

Cine a zis că primăvara nu există nefericire ?

M-am întâlnit ieri cu o fostă colegă de clasă, amândoi pe drum de ploaie înțoliți în umbrele cu protejare de a anotimpului revărsare de ape. Față în față ea ieșind dintr-un oarecare magazin, eu tocmai călcând în ditamai băltoaca în care nu avusesem plăcerea să intru. Am ridicat capul către cer dorind să zic ceva de bine, dar privirea ei blajină m-a oprit la timp. N-avea rost să mă pun rău cu El dintr-o din nimica toată.

Întrebările alea gen pe care le pui când te revezi cu un cineva pe care nu-l mai văzuseși de mult, cu un ce faci ? de ambele părți, că ai dracu ani ce au trecut dar noi n-am îmbătrânit deloc și banalități vagi din cutia cu amintiri scoase. Și iar, când neavând ce sa mai zici, ploaia tot făcându-și loc printre lăcașuri numai de ea știute, mai îl pui încă o data pe ce faci ? repetitiv tot uitându-te primprejur ca s-o tai spre treburile ce te așteaptă ale naibii de urgente ce sunt.

Ee, și chiar atunci, simți că nu mai poți face un pas care încotro urmărindu-i fostei colege lacrima grăbită să ajungă în colțul ochiului de șmecheră